Despre Societatea Română de Hematologie

Pe plan mondial, începutul hematologiei moderne a fost marcat de Virchow prin primul său articol despre leucemie – „Zur Pathol. Physiologie des Blutes” – publicat în 1847, articol ce conține celebra frază „revendic pentru leucocit un loc special în patologie”.

Totuși, conturarea limitelor hematologiei ca parte integrantă a științei medicale a necesitat ulterior mai bine de jumătate de secol. Cercetători renumiți ai epocii (Ehrlich, Biermer, Addison, Kahler, Vaquez, Minkowski etc.) au contribuit, prin descoperirile și lucrările lor, la acumularea cunoștințelor specifice acestei discipline. Recunoașterea hematologiei ca o ramură de sine stătătoare apare abia după identificarea grupelor sanguine de către Landsteiner și colaboratorii săi.

În 1904, Pappenheim editează prima revistă de specialitate din lume: „Folia Haematologica”, publicație care apare și astăzi, iar în 1908, același Pappenheim pune la Berlin bazele primei societăți de hematologie din lume: Societatea berlineză de hematologie (ce a funcționat însă doar trei ani).

În această perioadă de început, oamenii de știință români au fost prezenți în primele rânduri. Hematologia, ca domeniu medical bine conturat, are o tradiție solidă în țara noastră, apărând și dezvoltându-se în paralel cu evoluția sa pe plan mondial. În 1902, Dr. Victor Babeș a publicat o lucrare despre natura neoplazică a leucemiei limfoide – „Neoplastische Leukemie” (Zbl. allg. Pathol) – în care emite o teorie originală și curajoasă pentru o epocă în care hematologii vremii, sub influența lui Naegeli, susțineau că leucemiile reprezintă „tulburări de corelație”. Babeș este astfel cel care a prevăzut, cu o jumătate de secol înaintea altora, natura neoplazică a leucemiei limfatice cronice.

C. E. Foikner, unul dintre cei mai avizați cercetători în domeniul leucemiilor, menționează în lucrarea sa „Leukemia and Related Disorders” din 1938: „Babeș a fost, se pare, primul care a emis teoria naturii neoplazice a leucemiei limfogene”. Ca dovadă a recunoașterii și aprecierii meritelor sale, Victor Babeș apare în colectivul de redacție, alături de alte nume de celebrități mondiale, pe coperta primului număr al revistei „Folia Haematologica” (1904), editată de Pappenheim.

De menționat că printre colaboratorii permanenți ai acestei reviste se mai află un medic român – Toff, a cărui activitate în domeniul hematologiei este practic necunoscută la noi în țară. Primele lucrări de hematologie din literatura medicală românească au fost publicate în perioada 1904-1908:

• Cosma Zamfirescu – „Despre leucemie” (1904)
• I. Gălășescu și A. Crăescu – „Leucemia acută cu celule mari” (1907-1908)
• Ion Bruckner – „Hematia”, „Mastzellen”, „Evoluția tabloului sanguin după splenectomie”

În perioada dintre cele două războaie mondiale, hematologia a cunoscut un avânt considerabil. În 1931 a fost înființată Societatea Franceză de Hematologie, care există și astăzi, avându-l inițial ca președinte pe George Hayem, iar ulterior pe Henri Vaquez. Sub egida acestei societăți a fost editată o revistă de prestigiu, „Le Sang”, care, după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost transformată în „Nouvelle Revue Française d’Hématologie”.

Societatea Română de Hematologie, înființată în 1932 la inițiativa lui I. Cantacuzino, a fost a doua societate națională de hematologie din Europa. Primul său comitet de conducere era format din:

• Președinte: Prof. I. Cantacuzino
• Vicepreședinți: Prof. D. Danielopolu și Prof. Ionescu-Mihăiești
• Secretar general: Dr. I. Pavel
• Casier: Dr. E. Crăciun
• Secretari de ședință: Dr. Calalb și Dr. Răileanu

Printre fondatorii școlii medicale românești care au inclus hematologia în preocupările lor s-au numărat mari personalități ale patologiei experimentale, precum Ion Cantacuzino, Mihai Ciucă și Ionescu-Mihăiești, dar și ale clinicii medicale fondate pe fiziopatologie, ca Danielopolu, și pe morfopatologie, precum N. Gh. Lupu. Astfel, încă din prima jumătate a secolului XX, s-au conturat trei domenii fundamentale:
✔ Cercetare științifică
✔ Hematologie experimentală
✔ Hematologie clinică aplicată

În aceeași perioadă (anii ’30), contemporanii și colaboratorii primilor fondatori au introdus hematologia ca specialitate distinctă în medicina internă, în centrele universitare Iași și Cluj, prin contribuția profesorilor Gh. Tudoran și Iuliu Hațieganu. Paralel, s-a dezvoltat și domeniul conservării și transfuziei de sânge, punându-se la punct tehnicile de determinare în masă a grupelor sanguine din sistemul ABO și introducându-se noile tehnici serologice pentru sistemul Rh.

Contribuții românești în hematologie după anii ’40

📌 După 1945, odată cu apariția lucrării lui Bessis despre boala hemolitică a nou-născutului, încep, concomitent în București și Cluj, cercetări morfologice și serologice asupra acestei noi forme de anemie hemolitică autoimună. Tot atunci, sunt introduse teste serologice în practica centrelor de transfuzii:

• La Cluj, de către Prof. Gh. Benetato și colaboratorii săi
• La Târgu Mureș, de către Prof. P. Doczi și echipa sa

📌 1951 – Constantin T. Nicolau, elev și colaborator al lui N. Gh. Lupu, organizează prima Catedră de Hematologie pentru învățământul medical superior, cu sediul la Spitalul CFR 2. Tot el fondează Centrul de Hematologie, marcând astfel începutul hematologiei ca specialitate distinctă în România, cu structuri proprii de investigație, diagnostic și tratament.
Unul dintre marile sale merite a fost separarea hematologiei de medicina internă și histologie. Constantin T. Nicolau a fost și primul profesor de hematologie în învățământul medical postuniversitar.

📌 Anii ’60 – Societatea de Hematologie a funcționat sub Uniunea Societăților de Științe Medicale (USSM), ca Secție de Hematologie în cadrul Societății de Medicină Internă.
📌 Președinții Secției de Hematologie în această perioadă:

• Prof. Constantin T. Nicolau
• Prof. Emil R. Popescu
• Prof. Elena Butoianu
• Prof. Ștefan Berceanu
• Prof. Dan Coliță

📌 Secretarii Secției de Hematologie:

• Dr. Cecil Poppa
• Dr. Stănică Nicoară

Activitatea științifică a Secției de Hematologie s-a concretizat prin ședințe lunare de comunicări, organizarea de simpozioane și congrese naționale și internaționale, precum și prin colaborarea cu alte secții de specialitate din USSM, cum ar fi:

• Secția de Pediatrie
• Secția de Oncologie
• Secția de Chirurgie Generală
• Secția de Chirurgie Cardiovasculară

Prin aceste inițiative și colaborări, hematologia românească și-a consolidat poziția ca disciplină medicală distinctă, contribuind la progresul medicinei și la îmbunătățirea îngrijirii pacienților cu afecțiuni hematologice.

După evenimentele din 1989, Societatea Română de Hematologie a cunoscut o perioadă de înflorire continuă. Domeniul de activitate al societății s-a extins, organizând sau supervizând numeroase manifestări științifice naționale și internaționale, printre care:

• Congresul SRH (organizat la fiecare 5 ani)
• Conferința Națională a SRH (organizată anual)
• Simpozioane, sesiuni de comunicări, mese rotunde, adresate atât medicilor hematologi, cât și specialiștilor din domenii conexe: medicină internă, chirurgie, transfuziologie, oncologie, medicină de laborator etc.

Ca urmare a relansării, după 1989, a activității de cercetare și practică medicală și a alinierii hematologiei românești la standardele internaționale, s-a înregistrat o creștere continuă a nivelului științific și a complexității manifestărilor organizate sub egida SRH.

Publicații și prezență online

• 1997 – SRH începe editarea revistei „Documenta Haematologica – serie nouă”, publicație comună a SRH și a Societății Naționale de Transfuzie Sanguină din România.
  • Președintele colectivului de redacție: Prof. Dr. Dan Coliță
  • Redactor-șef: Dr. Radu Niculescu
• 2006 – Este lansată pagina web oficială a SRH: www.srh.org.ro, oferind acces la informații despre obiectivele, activitățile și realizările specialiștilor hematologi români.

Colaborări internaționale

SRH a stabilit parteneriate științifice cu numeroase asociații europene și internaționale din domeniul hematologiei. Membrii SRH pot participa fără restricții la reuniuni științifice organizate pe plan mondial.

Una dintre inițiativele de succes ale SRH a fost înființarea Societății Balcanice de Hematologie, a cărei piatră de temelie a fost pusă la București în 2005.

• „Zilele Hematologiei Balcanice” – eveniment anual găzduit de diverse țări din regiune:
  • Turcia (2006)
  • Grecia (2007)
  • România (2008)
  • Bulgaria (2009)

Acest proiect a reunit personalități medicale din întreaga Peninsulă Balcanică (Albania, Grecia, Bulgaria, Turcia, România, Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru), contribuind la consolidarea cooperării internaționale în domeniul hematologiei.

Obiectiv principal

Obiectivul de bază al SRH rămâne dezvoltarea și promovarea continuă a hematologiei românești, astfel încât aceasta să ocupe un loc de frunte în cadrul societăților internaționale de profil.

Bibliografie

• N. Ursea, Enciclopedie medicală românească. Secolul XX., București, 2001
• Documentele Clinicii de Hematologie Fundeni